Mi-am aruncat suspinul
ca o punte,
m-ai sărutat pe frunte,
ai plecat,
și camera noastră
îmi limitează destinul,
urmele tale sunt de nesuportat...
Gustul, mirosul, auzul mă-nseală,
că trupul tău e aici nu mai cred...
Sunt goală
și-n mâna murdară
mai strâng o frântura de piept.
și mintea-mi încet se destramă,
caut mângâierea ta latentă,
gura ta pe o gură de cană,
să urlu
nu-s destul de fluentă.
Narcisistă, eu părăsită
sunt goală, încep să zambesc
și mâna-mi coboară încet și grotesc,
aprind o țigară și Eros îmi spune
să nu mai gândesc.