Sălbatică nălucă-i aminirea
Acelor clipe flămânzind prin vreme
Și țintuite-n trupul care geme,
Târât prin gări, să-și vândă putrezirea.

Ce am făcut să mă dezbar de creme
Mânjind cu spaime gestul și privirea ?
Ce am rostit ca să ascund uimirea
Rămasă-n joc de false teoreme ?

Încă mai trec printre zidiri străine.
Pe străzi murdare visul cade mut.
Din zeci de taine una mă reține

La umbra ei cu zbor necunoscut :
Cum să înving în lupta mea cu mine,
Cum să-ntremez picioarele-mi de lut ?


2 noiembrie 2004