Norii se-adună, lacuri cerești formând.
În străvezimea nopții le deslușesc
Lăptoasa consistență.
Dar stelele trimit de sus
Doar raze reci, de geometri cerebrali,
Lipsindu-le puterea vie de-a evapora solar
Albele caiere-ntâlnite.
Ploaia, numai de jos, din miile de ochi deshiși ai Terrei
Poate fi iscată.
Frumoșii nori, fii ai țărânei sunt,
De ape-acoperită.