Mi-e galben de prin boabe de porumb
Și auriu mi-e de miros de pere
Mi-e pulbere de somn și greu de plumb
Cu vise descântând pelin și miere.

Mi-e roșu uneori spre răsărit
Dar nu e roșul crud care mă doare
Adulmecări din lamă de cuțit
Pe gât de miei în săptămâna mare.

Albastru mi-e spre suflet, uneori
Val clocotind, izbindu-se de trepte
Mi-e tremurat de pași, șovăitori
Ce par spre nicăieri să se îndrepte.