Acolo unde zarea
îmbrățișează marea
și unde cerul
sărută efemerul ,
uscatul strânge-n brațe
întinderi de speranțe,
iar valuri de spumă
vestesc voie bună.

Pe umeri de stâncă
cu fața adâncă
brăzdate de soare
coborâte-n uitare
gândurile noastre,
cu privirile spre astre
caută ușor
drumul spre dor.

Iubrea s-ascunde
printre vorbele, oriunde
trebuie s-alungi durerea
și înfruntând tăcerea
să cauți drumul vrăjit,
cu iubire -mpodobit
calea divină
cu inima plină de lumină...