Razele se coboară, iar munții tac,
sunete de toacă, și eu încă zac,
Vântul strigă și ochii mi se zbat,
întro dulce frică, în câmpul cel vast...
Vocea răzbate, prin sângele'mi rece,
iar privirea ucide orice gând mai trece...
Zâmbetul perfid pe buze, inocent triumfă,
și gurile ursuze, sunete goale suflă...
Umbra se stinge, în trupu'mi sec,
iar durerea străpunge somnu'mi'ntreg...
Pleoapele grele, pe ochii'mi fără lumină,
iar viața mi se scurge, precum o clipă...
Dulce alunecă lacrima, pe obrazul acuns,
încercând să spele vina, dar timpul s-a dus...