culeg vara din pomi cu colivia
în care cândva mi-am îndesat
toată dragostea;

sap noaptea și torn mormane de ea
peste lună, ca să avem ce mânca
la iarnă.

special pentru tine mi-am ucis toți
copiii și ani de zile nu mi-a spus
nimeni “mamă”,

de-atunci mi-am strâns viața într-un
pumn și-am urlat: “poți să ma săruți
când vrei!”

avem provizii cât să ne ajungă vreo
eternitate și un sfert, doar de timp
ducem lipsă

de când am crescut mă îmbrac
în dureri de cap, să fiu în trend
cu nebunia;

nu mai îmi place să mă machiez,
mi-e silă de măști, îmi ascund pozele
într-un sertar.

te vreau din lut și fără cuvinte,
poleit cu nori de furtună și
mirosind a ploaie.

noaptea aud câte un “ești sălbatică”
venind dintr-o pernă, dar asta nu
înseamnă că te înșel.