Mă cerne noaptea-ntr-un culcuș de gânduri,
După priveghiul inimii trudite,
De goana-n labirinturi nesfârșite,
Eliberări cerșind, nu doar intrânduri.
Ce pernă incomodă-i îndoiala,
Când teama e salteaua mult râvnită,
Tristețea, pijama mototolită
Și-un așternut sporindu-mi oboseala.
Mi-e somnul silnicie și amaruri,
Prăpastie de oase istovite,
Abis pentru speranțe risipite,
Cad pleoapele oblon peste coșmaruri.

De cer sonore cearcăne lipite,
Au zorii de la clopote dogite.