,,Fariseii l-au răstignit pe Iisus o singură dată,
pe când creștinii, de nenumărate ori"
(Lucian Blaga)




În viață, am avut noroc, odată,
Știu că norocul vine de la soartă.
Dar, singură-am rămas într-un târziu.
Fără de el... ce-aș mai putea să fiu?

Mi-e greu acum și n-am cui să mai spun,
Tot ce-am trăit. Azi a rămas doar scrum...
În ziua când sperasem, ce minunat va fi,
Veni neprevăzutul, nenorocita zi!

Veni ca o furtună, ca fulgerul de sus;
Și, s-a-mplinit ursita, cum... în vis i s-a spus.
Avut-am de la viață tot ce-am dorit, dar, Domnul,
Îți ia într-o secundă ce nu gândește omul.

Când greutăți și piedici, în urmă am lăsat,
Ai trimis Ursitoarea, Doamne și mi l-a luat!
Asemenea iubire curând nu se mai naște!
De-aș fi știut atunci, ce chinuri mă vor paște...

Nici după ani și ani pe el, nu l-am uitat,
Doar, l-am iubit din suflet și cu adevărat!
Întreagă, viața mea, a fost o încântare!
Dar, de ce mi l-ai luat? Cum e posibil, oare?

Te-ntreb de-atunci, într-una și nu găsesc răspuns,
De ce această soartă? Doar știi ce mult l-am plâns...
Poate, c-așa i-a fost scris de la ursători!
Știu că pe scena vieții, noi suntem doar actori!

Sunt obosită, Doamne, de-atâta preumblare
Și, de atâta plâns, Doamne, capul mă doare.
Privirea mi-o îndrept și gândul, către cer
Și, de la Tine, eu, doar un miracol cer!

Dă-ne în suflet, pace, și izgonește răul,
Nu ne lăsa ispitei, ca să ne-nghită hăul.
De atâta suferință în lumea asta mare
Și-atâta nedreptate, azi, sufletul mă doare.

Și, Te mai rog, Iisuse, să ai grijă de noi,
Căci, toți din astă lume suntem copiii tăi.
Doamne, fii lângă mine! Fă-mi zilele ușoare!
Și-ajută-mi nepoțelul, să ajungă un om mare!

Craiova martie 2001