Pentru că lumea suferă de echilibru
te ierți simplu
nu mai acuzi cu iertarea

nebunii nu suferă dar știu despre
clivajul legilor proprii
și de nepotrivirea acestora
cu a celorlalți,
nebunii nu dor
dar pentru a ajunge la capăt
au nevoie de suferința apăsătoare și atemporală
cu care dăinuie cetatea nisipului

în tot acest timp sunt conștienți de
zborul lor, de scăderea lor...

uneori cer o amnistie sau o anestezie
a pierderii celulelor urzicătoare

o singură dată,
timpul propriu-zis al nebuniei
poate fi redus la cîteva clipe dinaintea morții-
ca o adevărată satisfacție
și nu mai vrei să vină soarele
este prea mare și galben

nimic nu s-a întîmplat
e atât de negru pămîntul pentru tine
nu mai sunt flori
zăpada s-a topit- carnea e fără fund