am fost pasăre
doream să zbor înainte de a stăpîni zborul
și cuibul era atît de sus încît vîntul nu bătea acolo
uneori norii acopereau punctele mișcătoare ce-mi păreau comestibile
și atunci nu mai vorbeam cîteva zile
doar priveam soarele pînă ce ochii îmi deveneau albaștri
și luminau noaptea.

într-o noapte s-a lăsat în cuib întunericul
atunci s-a oprit totul
mama și-a oprit bătăile inimii chiar și-a aruncat inima
să nu îi distragă atenția de la acea liniștite.
doar eu cădeam lin ca într-un vis
imagini uneori groaznice apoi minunate
ca într-o cursă cu sinele
prima mea cursă.

trecu pe lîngă mine o inimă
am căzut fără zgomot
pe o pernă de sînge.