Târziu,în noapte,
stropi de ploaie,
se-ngrămădesc la geam
și-ncearcă
să mă cheme-afară.
ce mult aș vrea
să ies prin ploaie!
să simt răcoarea
cristalelor din cer,
să văd
cum ele
îmi
alungă
tristețea-nfrigurată
de așteptări
și de pândiri
acum,
mă uit
la tine,
tu dormi,
atât de linștit,
și,
chiar zâmbești
în timp
ce dormi.
o! cât de mult
aș vrea,
din somn
să te trezești!
să simt
din nou
îmbrățișarea ta de dor,
să ne iubim,
acum,
când plouă
cum
niciodată
noi
nu ne-am iubit!
mă uit
din nou pe geam
văd
stropii de ploaie
cum
cad
din ce in ce
mai rar
iar tu,
tot mai adânc,
te lași
cuprins...
de somn.