Era târziu să te mai strig,
Afară ploua și-mi era frig.
În casă stau acum și scriu,
Afară fulgerele crapă pe cerul viu.
Geamul e deschis,
Picături de ploaie rătăcite
Găsesc pe covorul meu, amăgite.
Stau și mă gândesc,
Ce aș putea să găsesc...
Orice aș vrea,
Să îngrop în mintea mea.
Aștept lumânarea iubirii
La înmormântarea gândirii.