De câte ori mă închid în mine
Trântesc ușa gândurilor atât de tare
Încât îmi zdrăngăne ideile
Zbătându-se între pereții minții.
Și nu de multe ori rămân blocat
Înăuntru
Lipsit de lumină
De priviri și de zâmbete
Iar hrana mea principală devin
Cuvintele.
Unele sunt mici și le servesc
Pe post de antreu, ca să învăț
Alfabetul
Altele sunt fierbinți și le servesc cu gândul la
Tine
Fără să suflu peste ele, pentru că nu-mi
Placi prea rece
Iar ca desert savurez, încet
Aluziile.