Precaut, îmi inventez o strategie
De apărare a personalității învelită în elegie,
Atent, ocolesc hazardul din gropile minții,
Cizelez obiectele penitenței în formele rugăminții.

Două idei consecutive brăzdează fața intelectului,
Le extrag din sinapse și făuresc din ele aura efectului,
Percep un țipăt strident ascuns în fructul armoniei,
Întins de la muțenia asurzitoare până la marginea veșniciei.

Două avânturi consecutive caută pozitivul în natură,
Se frâng, mestecate în a depresiei gură,
Doresc ardent femeia croită după a frumuseții măsură,
Nălucă dansând pe jarul închipuirii arzând de ură.

Îmi întăresc legăturile inefabile cu lumea,
Beau inefabilul irizând în reprezentări din a naturii cișmea,
Savurez iridescențele visării contemplative cu arome de melancolii
Și cânt pe arpegiile idealurilor înălțate într-un zbor de euforii.

O tânără îmi parcurge privirea în sens invers,
Se culcă senzual pe perna unui vers,
Ce a creat-o din cuvinte iradiind iubirea idealizată
Și se trezește în palma mea, în fluturi roșii divizată.