Întrezăresc prin vis
armoniile cu care tu m-ai obișnuit.
Mai ții minte
cum zburau avioanele pictate în roz ?
Zgâriasem spoiala trandafirie
cu unghiile mele de talc.
Uite de aia am eu
acum
unghiile roz.
Tu le iubești.
Eu simt cum ochii tăi aterizează
pe gâtul meu zvâcnind sangvin…
ai intrat în turbulența sufletului meu
te-ai condamnat singur la asta
cu un devotament nemaivăzut de umanitate.
Cât de anemic vibrează pianina lui Chopin
pentru astfel de căutări, niște căutări
care aparțin regăsirii…
Ia privește cum o boare de sebum
se revarsă spre tine,
lipindu-mi pielea cerească de esența devenirii mele.
Știu că adori
să vezi acest proces, o eternizare a clipei.
Iar mie mi se întâmplă și va continua să mi se întâmple
o minune mică…
care într-o zi
mi-a răsfoit îngândurată
filele manuscrisului cu vise.