Între zidurile lumii
Stau pe tron cântând nebunii
Și-n afara de cetate
Îngeri beau cafea cu lapte
Pe deasupra, peste nori
Se aud cântând viori
Și mai sus stralucitoare
Arde veșnic o-ntrebare
Sub imeperiul verde-al lumii
Morții plâng darul naturii
Limpezind izvoare dulci
Peste care zboara cuci
Căutând cu disperare
Un răspuns la întrebare
Timpul râde-n vârf de tei
Corbul se strâmbă la ei
Doar un vierme rozaliu
Nu-nțelege de ce scriu
Despre minunata lume
Ghemuită sub un nume
Soarta ei nu-i treaba mea
Se mănâncă ea pe ea!