copiii fără părinți sunt cei cu care
dimineața se spală pe față părinții
fără copii.

ei aparțin cerului,
jumătate concret,
jumătate utopic,
și râului incomplet.

înotul și zborul lor
seamană cu mersul nostru
deși ei nu trebuie să ajungă
sau să își întoarcă măcar
peste umăr privirea.

cu ei plouă orizontal.
sau poate cu noi.
dar mai ales cine?

e orbul ce își caută
prin noi drumul spre casă
îmi spune chiar el.