Cum se-ntărâtă sunetu-ncleștării !
Cu urlet vag se prăvălește ura;
Și-au pus pe hoituri răsucite-armura
Și sulița la rădăcina scării.

Vor să-mi astupe patosul și gura,
Să nu răzbească ceasul îndurării,
Să spargă stânca-nvolburarea mării,
Să îmi ațâțe cu tăciuni arsura.

Dar nu se-mplântă teama în artere
Și mântuirea o presimt în trup.
Din rana mea nu se prelinge fiere

Și câinele nu se preschimbă-n lup.
Cu Tine-n toate mi-am aflat putere
Și mlade noi de sub pământ irup.