Încerc să-mi alipesc spinarea
de ochiul transparent al universului.
Strig după ajutor,
zadarnic!
Numeni nu mă ajută!
E prea greu să alipesti o spinare cocoșată, plină de ură,
de sfera universului în plină expansiune!
Ochiul D-lui crește,
până ce cristalinul lui va ajunge la saturație!
Se va produce implozia ce va absorbi în ea totul!
Materie, credință, ură, ființă!

În pumni, se mai zbate o șoaptă
cătându-și ecou în clipa ce trece
dar, și-a uitat numele turnându-și cenușa zeilor pe cap!

rodica cernea
25.09.2009