În ore și în spații cu totul inedite,
cu gânduri și răzgânduri, cu părul răsfirat,
în nopți întunecate, lipsite de ispite,
era precum o muză dintr-un album uitat.

O filă inocentă, în colțurile verii
ce-ți învățase scrisul, cursiv și așezat
pe valuri de albastru, croite-n vraja mării,
când îți era regină, în sufletul-palat.

Te joci acum în versuri și o îmbraci în fine
dantele de iluzii, de zbor și de păcat,
cu-a destrămării teamă, o-așezi în crinoline
de vis venit în taină, șoptit, și pe-nserat.

Pustiu e la hotare, se-aprinde-n candelabre
o ultimă lumină, de vară la final
unde îți duci, poete, algida-nsingurare
spre care anotimpuri, te-ndrepți...spre care mal?