am derulat harta spatelui tău,
privindu-mi emoția care desena
diagonalele pătratului magic,
clepsidra adevăratei iubiri...
venise timpul să torn nisipul.
să te mângâi tandru, cu o ploaie
de aur verde și flori de trifoi...

mi-e dor de ochii tăi care gustau
marțipanul din alunecare, roza
întoarcere la orizontul inimii.
ascultai țipătul pescărușului...
unde se duc valurile când mor?
și tăceai, atoateștiutor, erai...
secunda rotundă a lui Stonehenge.

27 septembrie 2009, 21:52