pe mine nu mă doare nici un os mă-ngenunchează altceva
– o ciudă –
Lumina
împletită nu-i mai crudă decât e totdeauna primul pas greșit

nu cred c-am fost vreodată om
nu am iubit până-ntr-atât să dărui viață atingând cu mâna
de-aceea literele mele – nu! niciuna –
vorbesc în limba inimilor moarte

în carnea mea se scrie altă carte
poate-o vedere din străine țări
când închizi pleoapa sufli-n lumânări
dar nimeni nu-ți mai cântă La Mulți Ani

scoate! frânghia udă TaTă și bate-mă ca altădată
nu cu anul nici cu ceasul până trec îmi piere glasul
și Dor îmi e să-mi oblojească mAmA
mici vânătăi și răsucind năframa
să-mi ateleze sufletul

e rupt