"Nu sînt rime la Urmuz !",
Plînge un poet ursuz...
Că mi-ar face, să m-amuz,
Un catren în stil confuz...
Eu, cum sînt poet în uz,
Nedorind ca să-l refuz,
Rog o Muză ori un Muz,
Să-mi șoptească în auz
Adieri de prin havuz,
Prăvăliri de greu harbuz,
Huruit de mare buz,
Drept în capul lui Cobuz,
Lăsînd trupu-i în neuz
Și pe rege cu contuz,
Iar confratele obtuz,
Cu talentul cam difuz,
Ca umbrela de meduz,
Prinsă-n cange de moluz,
Pe un nesfîrșit taluz,
Ne certa, cum e farfuz,
Ca în graiul andaluz,
Auzit prin Santa Bluz
De la vreun Pancho Cruz,
Care i-a făcut infuz,
Înțepat c-un buburuz,
De a devenit ... lehuz
Și de-aceea e mofluz,
Zvîrcolindu-se jaluz
Sub o firmă de Oituz,
Jeluind ca-nvinșii Uz...
Însă nu vreau să-l refuz
Și, de toate, iată-l scuz;
Sper că n-o să-l mai auz,
Dintr-un vîrf de cucuruz,
"Nu sînt rime la Urmuz !"

13 august 2007