târziu în noapte stau și cuget
de ce iubirea mi-e de jar
și înecată în amar
târziu în noapte stau și cuget.

târziu stau și gândesc la tine
de ce-ai fugit fără o vorbă
de ce mereu atâta grabă
să pleci în noaptea care vine.

de ce ți-e frică că-i târziu
și-i noapte-n inimi și pe-afară
tu știi că mâine-ai să vii iară
ca să ucidem tot ce-i viu.

târziu în noapte stau și plâng
iubirea mi-e ca o povară
prea dulce s-o pot da afară
târziu resturi de suflet strâng.

târziu în noapte stau și cuget
mâine-aș muri dac-aș putea
dar știu că vine noaptea grea
când tu vii iar precum un vuiet
adus de vântul hrana mea.