La cei deștepți le dau să se mai împrostească,
Iar la cei proști - să se-ndeșteptățească.
Iar tu, cum vei privi și cum vei vrea să-ți pară,
Să le primești așa..., adică într-o doară.

Căci dacă ești deștept, te uiți la astea spuse
Ca la prostii de-un ban, de vânt ce sunt aduse.
Și-ți pare totul vechi și demult întrecut,
Chiar dacă vers de ăsta pân-acum n-ai văzut.

Și-ți pare că e apă bătută mult în piuă.
Și cu lectura-i nu vezi de ce ți-ai pierde ziua.
Și, totuși, stai aproape să vezi ce-i mai departe,
Dorind să știi cu ăștilalți cu ce eu m-oi împarte?

* * *

Cu ăștilalți eu vorbesc, de parcă sunt ca dânșii,
Iar alteori le spun destul de delicat.
Și, totuși, ei ascultă și-mi pare că întrânșii
Un firicel de gând, dar, totuși, s-a mișcat.

O fi, poate, și forma, adică rândul asta-n rimă,
Sau cine oare știe ce poate a mai fi?
Dar cât vor sta s-audă un om cum se exprimă,
Le mulțumesc acum și-atunci le-oi mulțumi.

Vă mulțumesc! Dar... sincer, nu cred și mie-mi pare
Că-al scrierii talent e prea sus ridicat.
Încerc doar să mai fac din fraze ordinare
Cocteil de-un substantiv și-un simplu predicat.



O.K.
Chișinău,
23 februarie 2009