m-am dus până la capatul interzis al speranței
după idei!
și traficul nebun al bătăilor de inimă
mi-a sugrumat imediat zborul.
m-am dus până la capătul nebun
al speranței...
după o umbră!
cioplită-n zăpadă
mă astepta!
am vrut să fie iubire...
era doar urma ei..
rămasă, sculptată-n zăpadă.
tu plecasei....în fugă,
lăsându-mi zăludă,
haina de ploaie albastră
a iubirii care ar fi putut fi a noastră