Licoare roșie c-apusul,
ca sângele din vene,
ești rece ca abisul,
ești dulce ca smaraldul.
Of! cine-a stors rubine
și cine a cules cerului lacrimi?
îmi arzi încet obrajii,
mă umpli de lumine.
Miroși a buze moi,
ești fin ca aerul de toamnă,
cum mine tu nu porți război,
căci eu ți-s scop,
iar tu-mi dai viață.
Miroși a lemn proaspăt tăiat,
sau proaspăt stins,
cu tine nu ma-mbăt
ci mă înec în vis.
Miroși a cărți, a flori,
a stele de pe cer
și a lumini sub nori.
Eu nu văd viața prin pahar,
ci eu o vad cu tine,
căci Bachus mi te-a dat în dar
să-mpaci și rău și bine.