Adorm liniștit pe o plajă păgână,
Soarele zace obosit într-o rână,
Trestia plânge, de vânt legănată,
Te visez tristă, în negru-mbrăcată.

Mă sperie gândul c-ai fi plecat,
Că nu îmi mai scrii, că m-ai uitat.
Marea mă udă, mă spală pe față
Cu grijă maternă, cu iubire de soață.

Stau și fumez pe malul abrupt,
Ceva în mine cred că s-a rupt.
Nu-mi convine nimic, mi-e greață,
Mă simt folosit, mă simt o paiață.

Îmi vine să fug, dar nu am niciunde,
Vântul, cu colții de fier mă pătrunde.
Acum te visez departe, bătrână
Și-adorm liniștit pe o plajă păgână...