nu ºtiu unde am ajuns
sau ce dracu' cãutam aici

ceea ce îmi sclipea în minte
era faptul cã nu am dormit
cã doar am rîs ºi am plîns mult
pînã s-a fãcut dimineaþã
pînã se auzeau pãsãri ciripind
atît de fals ciripind
ºi lumina rãsãritului pãrea atît de artificialã
cã am smuls toate posterele de pe pereþi
ºi am fãcut un duº rece

ploua mãrunt
cred cã am lãsat
apa sã curgã

mai bine rãmîneam
sub cerurile deschise

m-am uitat în oglindã
eram slabã, palidã
ºi plinã de furie

se miºcau în jur
oameni în alb
zîmbete idioate
firicele de lumini

o femeie îºi bîþãia nervos
piciorul sub masã

pe un perete scria ceva despre
revelaþii
nu vreau nu vreau nu vreau
sã devin altcineva
îmi tot repetam rãsucindu-mi capul
înspre
o oglindã rombicã care atîrna
pe cîteva aþe strãveþii
pãrea cã se þine în aer
cã lumea e o masã care te þine
mereu în colþ

albert mã asculta cîntînd
ºi eu îmi simþeam vocea rãguºitã
nu vroiam sã mãnînc nimic
totul era greþos

mã gîndeam cã orice moment ar putea fi o trezire
din coºmar
apoi nu mai ºtiu
cum sforile s-au prins
de încheieturile mîinilor mele
cum au început sã mã doarã
carnea, oasele ºi demnitatea

cum vomitam trecutul din mine

îmi era frig
eram tristã
dar nu aveam lacrimi
doar grãuncioare de sare pe obrazul uscat

alcineva le vãrsa pentru mine
într-o odaie impecabil de goalã