De obicei, când se simte amenințat, omul se adăpostește în bucătărie
să fie mai aproape de lucrul lui, trupul.
Uneori, își adună obiectele dragi, cărțile, banii puși deoparte, hainele ce vor vedea țintirirmul
fără el
numai și numai pentru a simți pântecele rece al mușamalei
și pernuța taburetului insular

sub coapse mai încap câteva rânduri de pahare și de trențe mirosind a balsam.

Prin mintea omului trec atunci genunchii și coatele trec
înșirate și moi ca pulpele unui pui la capac dar ce zic eu
ca o întreagă ogradă de pui la capac

când stomacul revine la locul lui și se preface că
în sfârșit, doarme, omul suflă în iaurt și se dă cu sania pe gresia lustruită

și fiindcă fără nicio sfială
picioarele prind a i se lungi picioare lungi și musculoase de lăcustă
omul sare din bucătărie în propria viață
și roade, și roade.