visul:
în cădere îmi rănește tâmpla
unde arde urma sărutului din urmă
nu-mi spune în glumă
că sunt aceeași...
țin pleoapele strâns depărtate,
lacrimile zale-nlănțuite,
toți
genunchii cu o palmă
să nu-mi risipesc cenușa luminii din mine
inutil, ca o sudalmă...
păcătoasă ca durerea sufletului de sfânt
o plimb prin mine
nu o mestec
voi plânge câteva vieți
cel puțin
urcând în liberă cădere
ninsoare inversă în trup
neștiut
puțină hrană pentru haita de lupi

nimicul nu se poate împărți - acum știi!