``Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată...``
Sonete, M. Eminescu



Afară-i toamnă, vreme fără când
Și-n roase plicuri eu citesc istorii
Pe-atunci de-mi se zbăteau în suflet zorii
Și taina vieții deslușeam râzând.

În mine-i toamnă și citesc istorii
Și taina vieții deslușesc plângând
Nu-i pace nici în suflet, nici în gând
Și-ndepărtați, îndepărtați sunt zorii.

La urma toată-mi spun că nu-i nimic,
Nu-s primul și nici ultimul din soartă.
Din roase plicuri vesele îmi zic

Mici amintiri din vremea care-i moartă.
Doar astfel ochii-i mai ridic
Și doruri inima mai poartă.