în tihna vieții mele scurte consum viitorul
formulez întrebări să dezleg nodul din gât
sunt ca o cheie care se rostogolește în ușă
aștept să iasă cineva din ninsoare
cu creștetul alb să-mi răspundă
că faptele sunt asemeni băuturilor tari scurse în mâneci
(aceste canalizări calde încă ale sufletului exilat de tristețe)
iar inima este o casă de marcaj
pentru plăcerile fugace
mai am de plătit