eu sunt trează... mereu,
e ceva răsturnat în mine,
care privește mozaicul lumilor,
iar un pahar cu apă rece,
turnat în cap... ar suna
ca un pleonasm, ar semăna
cu o bicicletă dublă închiriată
de veverițele din Washington!
ciudat, hazliu, ca și cum ochiul
s-ar dizolva pe o coadă de rimel
răsunător... un ceva în van...
te văd, iubitule, te joc în balanță,
și-mi văd și sufletul, bob de catran,
arzând infinit, într-un colț...
privind turcoaz, cum se ține dorul
după filozofia unui săgetător...

14 ianuarie 2010, 00:07