Sub oblăduirea timpului, spinul și petala își zâmbesc
împodobind aceeași înverzită ramură
și chiar dacă prin menire se deosebesc
destinul le ține prinse-ntr-o singură legătură
s-arate lumii cât de mult se iubesc,
că dragostea nu poate fi ucisă de o înțepătură.
El, spinul o protejează pe delicata petală
ca aceasta să se poată desface la lumină,
stă ascuns în umbra ei ca o armă mortală,
dar sufletul lui numai ei i se închină.
Furtunile vin și trec,
zilele urmate de nopți se scurg încetișor,
însă spinul și petala împreună clipele-și petrec,
neștiind și nesimțind ce este acela dor.
Nu vrei ca tu să fii petala și eu spinul,
să îngropăm trecutul și tot ce ne doare
și să rugăm destinul
să ne așeze pentru totdeauna pe aceeași floare?