Când de nicăieri
simțim peste pori o adiere fără loc,
ar trebui să știm.
Ah, dacă am ridica atunci privirea
să ne-o pierdem în locul sferic gol
ce plutește pentru o clipă deasupra noastră,
nu-i așa că limita și depărtarea s-ar topi într-un întreg?

23 mai 2009