Mă răsucesc în pat de unul singur
Și nu-mi găsesc astâmpăr într-un loc;
E lungă noaptea cât un gât de cangur,
Iar dragostea-i ca un cuțit de foc.

Și alții au pățit ca mine-adesea,
Au fiert, în clocot precum racii roși;
S-au fript... precum de Paști cu lumânarea,
Când picurau în palmă, curioși.

Iubirea-mi tandră se revarsă-n valuri
Asupra ta, bărcuță lângă mal,
Așa cum soarele de după dealuri
Din zori revarsă raze triumfal.

De-al tău dor m-am copt ca nuca în cuptor.
Sleit sunt, și uscat, și ars destul.
Gândesc la moarte, și cred c-aș vrea să mor.
Nu mai vreau suferințe, sunt sătul.

Mi-aduc aminte cum pășeam pe iarbă
Þinându-ne de mijloc amândoi...
Cum sângele-ncepea atunci să fiarbă,
Apoi cătam trifoi cu patru foi.

Mi-aduc aminte că ne-a prins o ploaie,
Iar noi ardeam sub ea descoperiți...
Mă răsucesc din nou, patul se-ndoaie.
Mi-aduc aminte... eram fericiți.