Norocul tău se-ascunde, precum știi,
În sângele-mi ce curge clocotit,
În firul crud de iarbă răsărit,
În stelele arzând pe boltă, mii.
Norocul tău e pasărea ce zboară
Eliberată de ipocrizie și de teamă,
El este-ntâi de toate, mai cu seamă,
Culcușul meu călduț, seară de seară!
Norocul tău iți este strălucirea
Din ochii-ți negri, mari și visători,
Privirea-ți ce mă-ncarcă de fiori
Și ce mă face să mă pierd cu firea.
Norocul tău, aș crede că sunt eu,
Iubirea ce mi-a dat-o Dumnezeu...