Undeva departe în amurg
două umbre timid dansau,
cântau cu glasul lor tăcut
balda morții din trecut…

Totul este tăcut, mut, mim
în dansul lor discret
și doar un gând timid nebun;
pe cer umbre dansau…

Și doar pierdute făr` de rost
în jocul lor pierdut,
un gând murdar făr` de noroc
un dans pierdut în scrum.

Pierdute umbre făr` de nume,
pierdute căi de pași dansând,
un om ce-i singur făr` de nume,
pierdut și singur în ciulini.

În greul nopții de apus,
amurg plângând și făr` de glas
doar o lacrima în scrum,
doar un gând ce-a mai rămas.



Marius Brad, Aprilie 2008