ÃŽn sinistra mea odaie
Pe sub ușă vântul suflă...
Þolul vechi, de jos, îl umflă,
Îl tot mișcă, îl înfoaie.

Mi-au plecat pe rând feciorii,
Toți, departe, la loc sigur;
M-au lăsat pe mine singur,
Singur de mă trec fiorii.

Gânduri stranii se preumblă
Peste fruntea mea bătrână,
Se-ntâlnesc, da, se adună,
Mă lovesc în ochi, sub tâmplă,

Iar bătrânele-mi picioare
Mă vor țintuit pe laiță.
Încet, mă-nvelesc cu-o zdreanță,
Pân’ să-mi vin-o ursitoare.

................................

Vechi sunt toate-n viața asta:
Veche-i casa, ușa, geamul;
Eu la fel sunt, vechi, sărmanul
Și m-oi duce sus, la dreapta.