Dracu-n coastele femeii,
Cum un loc mai bun nu are,
Bun culcuș face puterii,
Seducând fără pudoare
Chiar copil, puber și tânăr
Sau bărbat în floarea vârstei.

Ei,-ntorcând capul pe umăr
Ca vrăjiți de ochii dânsei,
Cad în mreje de păianjen
Și-s sortiți fără scăpare,
Să se scalde, ca și-un linden,
În mizeră depravare.

Rar, mai sunt bărbați ce scapă
Din tenacele-i capcane;
Draci, atunci de ciudă crapă
În smolitele cazane.
De-ar crăpa toți dracii-odată
Ca scăpat de piatră oul,

Nici o mamă-nlăcrimată
N-ar mai fi jelind odorul.
Fecioare, feciori, de-odată,
Să pășească pe altare
Și-n cinste, viață curată,
Totul, fie-le visare!