azi am hotărât să mor definitiv
dar gândul că n-am spălat cămașa dăruită de mama
îmi face găuri în creier cu burghiul din pantalonii lui tata
ce se-nalță-n tavan cu cracii în sus ca niște aripi de cioară flămândă
ce-mi acoperă becul și-nghite lumina scuipându-mi
întunericul în ochi
am ochelari de cafea naturală

de mult timp nu mai port acea cămașă
e sub o talpă de praf pe covor
pe care aspiratorul n-o suge iar mătura o împrăștie
într-o prăpastie de pâine caldă
în care mă arunc doar de sărbători

am lighean și apă
detergentul în minte nu-l pot găsi
cu toate că-mi bag mâna până la umăr
în fumul negru din camera alăturată
o scot goală și pârlită de păr

nu mai am haine-n dulap
doar un cearșaf cu stele-mpăiate