noi suntem copiii aceia
tăiem cărămizi cu privirile-laser
îi decupăm pe toți care
se apropie să ne observe mai bine
sensibilitatea noastră se
deșiretează ușor umblăm cu
ghetele desfăcute
purtăm icoane întoarse defapt
ne îmbrăcăm cu harta lumii cu susul în jos
străpungem cu picioarele oceanul planetar

doamnelor și domnilor astăzi
stați în casă
pericol de revoltă trageți obloanele
nu vă pierdeți credința că
toți dau la un moment dat
cu capul de stele

precis ne-ați văzut
pentru că noi suntem acei copii
ne place mai ales când ne simțim
ca oamenii mari