Încă te privesc
Și inima mă doare
Încă te vad plângând
Și lumea se năruie în mine
Și nu vreau să te văd în agonie
Într-o cascadă de durere
Sau având în vene
O perfuzie plină cu amăgire.

Mă uit spre cer
Și simt că în curând mă voi uita mai des
Când toate acestea se vor sfîrși
Tot cea ce te doare va dispărea
Toată suferința și agonia
Chiar și al tău zâmbet delicat
Tu vei pleca iar eu...
Te voi putea vedea doar în poze
Și în visele amare
Din nopțile pustii.