Război e-n cer. Ale furtunii trupe,
Soldații-nori bolta 'negresc feroce,
Și-n zori, a soarelui plăpândă voce.
Lumina,-n zare, griul toată-o rupe.

Porni tristețe-aceasta să-mi evoce
Lin, versul care din abis erupe
Suind, întunecarea-l întrerupe
Da'n poezie tot fi-va, veloce.

Și orizontul tot în rouă crapă
Privește sus răzmerița, pasibil
De a o nimici. Căzânda apă

Nu-l scoate din a lui și impasibil
Se pregătește totuși de atrapă
Redând pe Ra, în viitor posibil.