Te-nchizi din nou în marea de asprime
Când furii nopții vor porni asalturi
Și-nfiptă-n muchii sterpe de bazalturi,
În zămislirea de năluci sublime,

Nu vei găsi imagini să exprime
A ta regească sete de înalturi
Căci lațuri de oțel retează salturi,
Oțeluri de tăiș se scaldă-n crime.

Atunci, din ape, săgetânde vidre
Prin vise tulburi vor porni atacuri,
Vor înălța în piramide veacuri
Secunde picurânde-n reci clepsidre.

Eu, devorat de-ntâmplătoare hidre,
La rănile candorii caut leacuri.