nu aștepta culori nemaivăzute
sau un maestru ce trece
din culoare-n culoare,
aici e doar fumul pe care-l face
arderea la un foc potolit,
aici e doar semnul
că arta poartă dinți strălucitori,
mușcând numai din miez,
cu avantajul de a fi începutul.

nu există vreun martor,
doar s(t)are pe gânduri
și penelul mângâind lemnul
cu duioșie fățișă.
nimic nu cade oblic,
doar din când în când
se mai aruncă molozul,
să fie curat,
ca înaintea unei expoziții de vise.