Se-ascund liliecii
în peștera umedă.
Îi sperie zgomotul.
Și zilele curate.
Cuvintele aspre
le zgârie auzul
Se-ascund liliecii.
Nu vor timpane sparte.

Doar seara pe-nserat
când soarele apune
trezită-i așteptarea
și zboară mai departe;
Se simte mirosul...
proaspăt de sânge
și coasa ascuțită
lucește alb în noapte.

Se-aud liliecii
cum țipă în neștire
și-n lăcomia lor
pătrund mai departe;
în inima pădurii
nedespărțite aripi
și setea de sânge
doar bufnița răzbate.

Se văd liliecii
ciorchini înfloriți.
E liniște acum
și timpul ne desparte.
Pe vechile cărări
doar umbre de mormânt
S-au dus liliecii
și stins rămâne noapte.