Vrei să pari ceea ce nu ești,
Privirea goală trădează râsul fals,
Tu doar oglinzii îi mărturisești,
Cât de mult ai vrea să simți în pași de vals.

O lume-n care sufletul e trist,
Unde zâmbetul zburdă și ucide,
Tu oare mai poți fi sufletist?
Ce-ntrebare cu retorică fierbinte!

Tăcere unde-ar trebui să fie glas,
Indiferența completează râsul fals,

Ochi injectați cu plăcere,
Plăcerea de a provoca durere,

Dar acolo unde e durere,
Un zâmbet cald, și nu amar
...este plăcere.”